Epicondilita mediala si laterala

Tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului, Epicondilita laterală (Cotul tenismenului) - cauze, diagnostic, tratament

Tratament Epicondilita se refera la inflamatia unui epicondil. Conditia poate fi de doua tipuri: epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau a jucatorului de golf.

Epicondilita laterala sau epicondilalgia laterala este o conditie in care partea exterioara a cotului devine inflamata si dureroasa. In timp ce denumirea comuna de cotul tenismenului sugereaza o legatura strinsa cu sporturile cu racheta, conditia poate fi determinata si de sporturi precum inotul si cataratul, poate apare la persoanele care lucreaza manual, scriitori si cusatorese, la ei care cinta la chitara si instrumente similare, precum si in cadrul activitatilor zilnice, obisnuite.

Epicondilita laterala este consecinta folosirii in exces a unor miscari ale articulatiei cotului, inflamatia cuprinzind tendonul extensor care origineaza din epicondilul lateral. Durerea acuta pe care persoana o poate resimti apare cind aceasta isi extinde complet bratul.

Anatomia articulatiei cotului

Epicondilita mediala sau cotul jucatorului de golf este o conditie inflamatorie a epicondilului medial al cotului. Conditia este in unele feluri similara cotului tenismenului. Antebratul anterior contine citiva muschi implicati in flexia degetelor si a policelui si in flexia si pronantia incheieturii.

Tendoanele acestor muschi merg impreuna intr-o teaca tendinoasa care se insera pe epicondilul medial al humerusului la nivelul articulatiei cotului. Drept raspuns la traumatismele minore, punctul de insertie devine inflamat. Conditia este denumita cotul jucatorului de golf, deoarece in acest sport se streseaza acest tendon.

Simptome epicondilita

Mai este denumit cotul aruncatorului sau al cataratorului. Folosirea excesiva a muschilor flexori ai degetelor inserati pe epicondilul medial, determina leziunile cotului la cataratori.

tampoane pentru genunchi pentru dureri articulare

Anatomia articulatiei cotului Cotul este o articulatie formata din trei oase: humerusul si cele doua oase ale antebratului: radius si cubitus. Cele doua proeminente osoase resimtite la palparea latero-mediala a cotului reprezinta epicondilii lateral si medial. Muschii, ligamentele si tendoanele mentin articulatia. Cotul este o articulatie sinoviala. Proeminenta posterioara a cotului este reprezentata tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului osul olecran.

Epicondilul medial al humerusului Este mai mare si mai proeminent decit cel lateral. Acesta reprezinta locul de atasare al ligamentului ulnar colateral al cotului, al muschiului pronator rotund si al tendonului flexorului comun al antebratului.

Nervul ulnar se regaseste in spatele acestui epicondil.

Epicondilita laterala - cotul tenismenului

Epicondilul medial protejeaza nervul ulnar. Nervul ulnar este vulnerabil deoarece trece aproape de suprafata de-a lungul fetei posterioare a osului. Lovirea epicondilului medial determina o senzatie de furnicatura in nervul ulnar. Epicondilul lateral al humerusului Este o proeminenta tuberculata, mica, punct de atasare pentru ligamentul radial colateral al cotului, pentru tendonul supinatorului si pentru unii muschi extensori. Cauze si factori de risc Studiile efectuate arata ca epicondilita laterala este determinata mai ales de hiperextensia cotului.

Totusi, trauma reprezentata de loviturile directe pe epicondil, o smulgere fortata a antebratului ce umflare a articulației o extensie puternica determina mai mult de jumatate dintre aceste leziuni.

Cercetatorii tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului propus o ipoteza asupra aparitiei epicondilitei. Aceasta ipoteza sustine existenta unor fisuri care ajută la durerea articulației genunchiului si macroscopice intre tendonul extensor comun si periostul epicondilian humeral.

Studiile histopatologice si anatomice efectuate evidentiaza implicarea leziunilor nervului radial si cubital in cotul tenismanului si cel al jucatorului de golf. Nervii sunt compresati de catre adeziunile formate intre capsula articulatiei radiohumerale si muschiul extensor scurt al incheieturii miinii. Conditii asociate precum calcificarile capei rotatorilor, tendinita bicipitala sau sindromul de tunel carpian pot creste riscul epicondilitei. Tendoanele sunt relativ hipovasculare proximal de insertia pe os.

Aceasta hipovascularitate poate predispune tendonul la degenerare hipoxica, fiind implicata in etiologia tendinopatiilor. Patofiziologie Procesele patofiziologice care intervin in dezvoltarea epicondilitei tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului si laterale a cotului sunt de natura degenerativa.

Modificarile degenerative cronice, noninflamatorii ale originii muschiului extensor comun carpiradial sunt adesea identificate la examenul histopatologic.

De asemenea, se intalneste la violonisti, medicii chirurgi, persoanele care bat la masina secretarele din cauza scrisului, barbatii care dau mana puternic, gospodinele care muncesc mult prin casa si solicita articulatia cotului.

Practicantii sporturilor considera adesea ca epicondilita este determinata de natura repetitive a lovirii sutelor de mingi, care conduce in final la formarea unor mici leziuni in atasarea tendonului antebratului la cot.

Totusi exista si alti factori speculativi pentru dezvoltarea epicondilitei cuprinzind practicarea sporturilor la virste inaintate, lipsa tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului epicondilitei la nivelul articulației cotului adecvate la efortul fizic depus, diminuarea cronometriei mentale la contractiile excentrice musculare repetitive rapide. Nirschl defineste patru stadii ale epicondilitei: - modificarile inflamatorii care sunt reversibile - modificarile patologice nonreversibile cu originea in muschii cu tendoane atasate epicondililor - ruptura originii acestor muschi - modificari secundare cum este fibroza sau calcificarea.

Semne si simptome Epicondilita este mai frecventa pe partea laterala a cotului, decit pe cea mediala. In cele mai multe cazuri, debutul este gradat iar simptomele persista pentru mai multe saptamini pina la prezentarea pacientului la medic.

In cazul cotului jucatorului de golf, durerea epicondilului medial este agravata de flexia si pronatia incheieturii, test folosit pentru a confirma diagnosticul.

Epicondilita laterală (Cotul tenismenului) - cauze, diagnostic, tratament

Pe de alta parte, cotul tenismanului este indicat de prezenta unei dureri epicondiliene laterale precipitate de extensia incheieturii. Desi conditia nu este bine inteleasa medical la nivel celular si molecular, exista ipoteze care sustin apoptoza si moartea celulara prin autofagie drept cauza a epicondilitei laterale cronice.

Epicondilita laterala este o conditie dureroasa a cotului, cauzata de o utilizare excesiva.

Moartea celulara poate diminua densitatea musculara si determina slabiciunea - susceptibilitate care poate compromite capacitatea muschiului de a-si mentine integritatea. Simptomele asociate epicondilitei laterale si mediale cuprind, dar nu tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului limitate la: durere iradiata din partea exterioara a cotului spre antebrat si incheietura, durere la extensia incheieturii, slabiciune in antebrat, crepitatii in timpul stringerii de mina sau a miscarilor de rotatie efectuate din cot, imposibilitatea de a tine greutati in miina.

In epicondilita mediala pacientii pot avea simptome de neuropatie ulnara diminuarea senzatiilor pe distributia nervului ulnar, un test pozitiv la flexia cotului, un semn Tinel pozitiv. In cazurile mai severe, diminuarea senzatiilor este asociata cu slabiciunea intrinseca si atrofia musculara. Durerea este similara cele tratament de masaj cu artroză cotul jucatorului de golf sau a epicondilitei mediale, cu diferenta ca cea din urma apare in partea mediala a cartilaj pentru tratamentul articular. Examen fizic Inspectia: tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului foarte rar echimoze sau tumefieri ale tesuturilor cotului.

Palparea: sensibilitatea maxima este resimtita la cm fata de originea muschilor inserati pe epicondili. Durerea este de intensitate mare la extensia fortata a incheieturii, cu incheietura deviata radial si pronata si cotul extins. Durerea poate creste si la incercarea pacientului de a ridica spatarul unui scaun cu articulatia cotului in extensie si incheietura miinii pronata maximal.

Extensia rezistenta a degetului mijlociu este de asemenea dureroasa secundar stresului plasat pe tendon, fiind stresat in mod special in aceasta pozitie cind trebuie sa se contracte sinergic. Durerea severa este observata si in supinatie sau in stringerea miinii. Intotdeauna trebuie examinate reflexele osteotendinoase ale umarului, cotului si incheieturii miinii de partea afectata. Se vor examina reflexele si se vor cauta crepitante ale articulatiei radiohumerale in membrul afectat pentru a exclude o bursita radiohumerala, osteocondrita sau afectarea nervului ulnar.

ce să faci dacă articulațiile genunchiului se crăpau

Daca se observa diminuarea reflexelor osteotendinoase la examenul fizic se vor recomanda radiografii. Diagnostic Pentru a diagnostica epicondilita, medicul va efectua un set de teste in care va plasa presiune pe zona afectata cerind pacientului sa-si miste cotul, incheietura si degetele.

O radiografie a cotului confirma si diferentiaza cauzele existente ale durerii care nu sunt legate de epicondilita, precum fractura sau artrita. Echografia si RMN-ul sunt alte investigatii imagistice utile pentru diagnostic, dar frecvent evitate datorita costului mare. Screningul RMN poate confirma fluidul articular in exces si tumefierea regiunii afectate din cot, cum sunt punctele de legatura dintre osul bratului si tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului carporadial.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor si a simptomelor clinice care sunt discrete si caracteristice totodata. Cu articulatia cotului complet in extensie pacientul va resimti puncte de sensibilitate dureroasa deasupra punctelor afectate din cot, originea extensorului carporadial de pe epicondilul lateral.

Durerea se poate resimti si la flexia pasiva a incheieturii si extensia contra rezistenta a acesteia testul Cozen. In functie de severitatea si cantitatea leziunilor multiple ale tendonului, muschiul poate sa nu se vindece complet prin tratamentul conservator.

Profilaxie Un alt factor in prevenirea leziunilor din epicondilita este experienta si abilitatea miscarilor.

Proportia de jucatori care au raportat un episod de epicondilita aveau un numar mare de ani in care au practicat respectivul sport. Cit despre abilitate, o tehnica deficitara creste riscul de leziuni in oricare sport practicat. Astfel individul trebuie sa invete tehnica corecta in toate aspectele sportului practicat.

artroza și tratamentul acesteia

Nivelul competitiv al atletului afecteaza de asemenea incidenta epicondilitei. Jucatorii de clasa A si B au o rata semnificativ mai mare a epicondilitei fata de cei din clasa C si incepatori. Alte metode de a preveni epicondilita: - diminuarea orelor de sport pe zi daca jucatorul resimte deja durerea cotului - mentinerea unei forme fizice antrenate - cresterea fortei muschilor antebratului, bratului, umarului si ai spatelui - o forta musculara adecvata creste stabilitatea articulatiilor - folosirea echipamentului adecvat dimensiunii corpului, a capacitatii fizice si a fortei musculare.

Epicondilita laterală sau cotul tenismenului, ce este si cum se tratează

Tratament In unele cazuri severitatea simptomelor epicondilitei dispar fara tratament in luni. Totusi, epicondilita netratata poate conduce la durere cronica care afecteaza calitatea vietii. Tratamentul conservator Exista citeva recomandari asupra preventiei, tratamentului si evitarii recaderilor, acestea cuprinzind exercitii fizice de crestere a fortei musculare progresive, pentru a preveni reiritatia tendonului.

A fost studiat un anumit tip de exercitiu, implicind miscarile de rasucire ale unui baton de cauciuc, denumit rasucirea Tyler.

  • Prima data vreau săi mulțumesc domnului doctor.
  • Stacojie de dureri articulare
  • Dureri la nivelul articulațiilor sacroiliace
  • Epicondilita laterala sau Tendinita cotului - afla de la Dr. Vladislav Gyebnar
  • Epicondilita - cauze, simptome si tratament - Catena Pas cu Pas
  • Epicondilita laterală este o afecțiune dureroasă la nivelul cotului ce constă în inflamația tendoanelor care se inseră pe epicondilii laterali ai humerusului.
  • Dureri la încheietura mâinii la un adolescent

Studiile arata ca mobilizarea articulatiei prin miscari ale cotului reduce durerea si imbunatateste functia. Terapia de manipulare aplicata coloanei cervicale a dovedit rezultate favorabile, desi datele privind efectele de lunga durata sunt limitate.

Terapia laser administrata in doze si la lungimi de unda specifice, la locul de atasare a tendoanelor pe epicondili ofera ameliorarea de scurta durata a durerii si diminuarea dizabilitatii, folosita ca tehnica unica sau alaturi de un regim de exercitii fizice.

Terapia de manipulare Este un tratament fizic folosit in cadrul sistemului neuromusculoscheletic pentru a trata durerea si dizabilitatea. Este parte a medicinei traditionale dupa OMS.

Manipularea spinala si articulara a fost descrisa in urma cu de ani in scrierile vechi chinezesti, Hippocrate a folosit astfel de tehnici, precum si egiptenii antici cit si alte multe culturi. Tehnica a cunoscut o revenire moderna in secolul al XIX-lea. Terapia presupune aplicarea de presiune dureri articulare care nu trec muschi, folosirea acupuncturii, a masajului, a rearanjarii oaselor, drenajul limfatic, fizioterapia si osteopatia.

Alte modalitati terapeutice care pot fi folosite concomitant tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului unic cuprind ultrasunetele, ionoforeza, fonoforeza, stimularea electrica transcutanata a nervilor si terapia cu unde de soc de energie redusa, extracorporeala.

Aparatele ortopedice de contraforta Ortezele de contraforta sunt folosite in incercarea de a reduce fortele de tensiune asupra tendoanelor extensorilor incheieturii, aceste orteze putin fi mai benefice si superioare bandajelor epicondiliene in reducerea durerii de repaus.

Orteza trebuie aplicata ferm la aproximativ 10 cm distal de cot. Folosirea acestora poate diminua durerea si creste forta de apucare a miinii la trei saptamini. Comparate cu AINS topice si injectiile de corticosteroizi, ortezele sunt probabil inferioare.

umflarea picioarelor în articulații

Singele autolog Injectiile cu singe autolog sunt considerate a initia un proces inflamator si promova imbunatatirea vindecarii tesuturilor degenerative prin injectii relativ atraumatice care elibereaza mediatorii celulari si humorali tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului pentru a induce cascada vindecarii. Aceste injectii cu singe s-au dovedit superioare ca eficacitate fata de cele cu corticosteroizi. Toxina botulinica Exista citeva studii realizate pe pacienti cu epicondilita, care au demonstrat ca injectiile cu toxina botulinica scad durerea la saptamini fata de cele cu solutie salina.

Totusi acestea au si o incidenta ridicata a efectelor adverse, incluzind pareza degetelor si slabiciunea extensiei degetelor.

cum să tratezi pastilele articulațiilor picioarelor

Exista si un studiu care nu arara nici o diferenta intre rezultatul injectiilor cu toxina botulinica si solutie salina. Nitratii topici Aceste substante sunt considerate a stimula sinteza de colagen si a imbunatati vindecarea. S-a demonstrat ca aplicarea nitratilor topici este o metoda eficienta de a trata durerea din epicondilita.

Leziuni la șold la sportivi

Terapia medicamentoasa Antiinflamatoriile nonsteroidiene tipice amelioreaza durerea de cot pe termen scurt, totusi nu imbunatatesc prognosticul functional al articulatiei. AINS injectabili pot fi mai utili decit cei orali.

Nu exista indeajuns de multe date pentru a recomanda sau a descuraja folosirea AINS orale. Injectiile cu tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului sunt eficiente pentru termen scurt, totusi beneficiul adus este mic dupa un an de tratament fata de metoda unicii supravegheri medicale.

Injectarea de corticosterozi sau anestezice locale in punctele de sensibilitate maxima este indicata. Se va evita injectarea direct in tendon sau nervul ulnar. Numarul de injectii trebuie limitat la trei pentru a scadea riscul de atrofie grasoasa sau ruptura tendonului.

Complicatiile injectarilor steroidiene repetate cuprind probleme cutanate cum este hipopigmentarea si atrofia grasimii conducind la identatia pielii din jurul locului injectat. Aceasta tehnica intareste tendonul si poate fi un tratament eficient diminuind durerea si imbunatatind functia. Toxina botulinica tip A paralizeaza muschii afectati care nu au raspuns la terapia conservativa. Terapia chirurgicala La sase luni de la absenta rezultatelor aplicarii tratamentului conservator se indica interventia chirurgicala.

Au fost descrise tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului proceduri, dintre care si eliberarea percutana a tendonului de pe os, cit si artroscopice sau alte tehnici care implica rezectia ligamentelor. Cea mai populara procedura astazi este excizia simpla a tesutului afectat de pe tendon, prin raderea osului si reatasarea tendonului.

Tehnica poate fi realizata cu anestezie regionala a bratului si practicarea unei incizii mici. In cazul epicondilitei mediale, debridarea epicondiliana este foarte rar indicata dar s-a dovedit eficienta in cazurile in tratamentul epicondilitei la nivelul articulației cotului terapia conservatoare nu a dat rezultate. Nervul ulnar poate fi decompresat chirurgical.