Consecințele leziunilor de gleznă,
Conținutul
Bogdan DariciucMedic specialist Ortopedie-Traumatologie Entorsele de gleznă sunt unele din cele mai frecvente leziuni întâlnite în traumatologie. Cel mai frecvent mecanism de producere a entorselor de gleznă este cel de inversiune glezna este rotată în exterior și talpa piciorului este adusă în interior.
Caracteristici: ligamentul talo-fibular anterior este cel mai frecvent afectat și stă la originea unor eventuale sechele — durere cronică sau instabilitate cronică; leziunile sunt de la simple elongații până la rupturi complete, cu afectarea mai multor ligamente și leziuni asociate capsulare, tendinoase sau osteocondralecare dictează gravitatea și consecințele leziunilor de gleznă entorsei de gleznă.
Instabilitatea cronică este principala sechelă de care se plâng consecințele leziunilor de gleznă după o entorsă de gleznă.
Aceasta poate apărea după un singur eveniment traumatic. Literatura actuală de specialitate clasifică instabilitatea cronică laterală de gleznă în 2 tipuri: mecanică; funcțională.
Știința Arcadia
Instabilitatea mecanică articulară, osoasă, tendinoasă implică pierderea anatomiei consecințele leziunilor de gleznă a regiunii laterale a gleznei, cu pierderea stabilității. Instabilitatea funcțională este secundară pierderii propriocepției și controlului neuromuscular.
Trebuie să diferențiem instabilitatea simptom subiectiv resimțit de către pacient de laxitatea gleznei obiectivată prin examen clinic.
Consecințele leziunilor de gleznă patologii de la nivelul gleznei leziuni consecințele leziunilor de gleznă, sindrom de conflict, corpi străini, sinus tarsi syndrome etc pot provoca o senzație de instabilitate fără prezența laxității sau prezența unei probleme de control neuromuscular.
În fața unui tablou de instabilitate cronică de gleznă după o entorsă de gleznă, după eliminarea diferitor patologii susceptibile să provoace senzația de instabilitate, principala dificultate este diferențierea instabilității funcționale de instabilitatea determinată de laxitatea cronică. Acest dezechilibru neuro-muscular este consecința lezării mecanoreceptorilor la nivelul ligamentului colateral lateral. Cum se pune diagnosticul?
Principalele teste clinice pentru evidențierea unei laxități laterale de gleznă sunt: varus force și sertar anterior.
Principalele motive
Varus force test Talar tilt test evaluează ligamentul calcaneo-fibular. Se efectuează bilateral — examinatorul stabilizează tibia şi peroneul cu o mână, iar cu cealaltă prinde piciorul și îi imprimă o mișcare de inversiune — testul este pozitiv dacă gradul de translație a piciorului este mai mare decât pe partea sănătoasă.
Sertar anterior Anterior Drawer test este un test care evaluează ligamentul talo-fibular anterior. Examinatorul stabilizează tibia şi peroneul cu o mână, iar cu cealalta prinde piciorul și, menținându-l într-o ușoară flexie plantară, îl trage în sus; testul este pozitiv dacă gradul de translație a piciorului este mai mare decât pe partea sănătoasă.
Meniu de navigare
Clișee radiologice ale antepiciorului Varus force test cu un unghi mai mare de 15 grade sau o diferență mai mare de 10 grade în raport cu glezna controlaterală sunt sinonime cu ruptura de ligament talo-fibular anterior și ligament calcaneo-fibular.
Pentru testul- sertar anterior — o valoare de 10 mm sau o diferență de 5mm între cele 2 glezne este patologică.
- Alin Popescu Tendoanele fixeaza muşchii la nivelul oaselor.
- Leziuni combinate LC Tratamente complementare Tehnicile de terapie prin masaj au capacitatea de a reduce inflamatia, de a imbunatati circulatia venoasa si mobilitatea articulatiilor, precum si de a diminua durerea.
- Acest lucru inseamna ca unul sau mai multe dintre oasele care formeaza glezna sunt rupte.
- Entorsă acută a gleznei - Wikipedia
- Consecințele ruperii ligamentului gleznei - Artrită July
- Curs de glucosamină condroitină
- Osteocondroza cronică a articulațiilor picioarelor
Ecografia permite un bilanț ligamentar și tendinos. Bilanțul lezional este o etapă esențială de diagnostic, care determină conduita terapeutică. Care este tratamentul indicat?
Sfatul Medicului: Entorsa de glezna
În absența unui tratament, instabilitatea laterală de gleznă determină apariția unor leziuni asociate impingement antero-lateral, sindrom de conflict anterior sau posterior, leziuni osteo-cartilaginoasecare, în final, duc la artroză cu distrugerea articulației. Datorită faptului că majoritatea pacienților care suferă de instabilitate cronică de gleznă după o entorsă de gleznă nu prezintă laxitate laterală anormală este indispensabil începerea unui tratament de reeducare proprioceptivă.
Acest tratament urmărește ameliorarea controlului neuromuscular al gleznei cu refacerea echilibrului muscular și al controlului postural. În caz de eșec după un tratament de reeducare funcțională bine condus pentru instabilitate cronică laterală de gleznă cu laxitate anormală poate fi propusă intervenția chirurgicală de reparare chirurgicală.
Intervenția chirurgicală de primă intenție poate fi propusă în funcție de: vârsta pacientului; nivelul activității sportive; prezența unei laxități importante. Aceste tehnici prezintă numeroase variante pentru reproducerea funcției izometrice a diferitor fascicule ale planului ligamentar lateral al gleznei.
Fractura de Gleznă
Postoperator, este necesară o imobilizare cu atelă gipsată sau orteză,tratament anticoagulant pe perioada imobilizării,tratament antalgic,antiinflamator și profilaxie antibiotică. Reeducarea precoce permite obținerea unor rezultate net superioare unei imobilizări prelungite. Activitatea sportivă poate fi reluată la 2. Literatura actuală de specialitate clasifică instabilitatea cronică laterală de gleznă în 2 tipuri: mecanică și funcțională.
Sună la Arcadia
Tratamentul presupune reeducarea funcțională, cu ameliorarea controlului neuromuscular al gleznei, refacerea echilibrului muscular și al controlului postural. În caz de eșec după un tratament de reeducare funcțională bine condus poate fi propusă intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală de primă intenție poate fi propusă în funcție de: vârsta consecințele leziunilor de gleznă, nivelul activității sportive, prezența unei laxități importante.
