Displazia de șold la bebeluși - cauze și tratament - pieseauto7.ro

Cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari

Aceste modificări la nivelul articulaţiei coxo-femurale pot fi descoperite încă de la naştere sau mai târziu, pe parcursul dezvoltării copilului. Pot fi afectate concomitent ambele articulaţii ale şoldului sau numai un singur şold. Această afecţiune poate avea mai multe forme, ea fiind cunoscută în literatura pediatrică şi ca maladie luxantă, displazie luxantă de şold, displazie de dezvoltare a şoldului DDSdenumire care în prezent este cel mai aproape de patogenia afecţiunii.

Este o afecţiune care diagnosticată precoce şi care prin aplicarea metodelor de terapeutică simplă, va avea rezultate bune, dar nedepistată la timp şi fără aplicarea unei măsuri de tratament, în timp va duce la agravarea displaziei, producându-se luxaţia propriu-zisă şi posibilitatea apariţiei complicaţiilor acesteia. Această afecţiune are variaţii regionale şi rasiale la rasa neagră şi la chinezi cazurile sunt foarte rareîn unele ţări frecvenţa ei este foarte ridicată, în timp ce în altele boala este practic inexistentă.

Astfel afecţiunea se găseşte cu o frecvenţă mai mare în nordul Franţei, sudul Germaniei, nordul Italiei, iar în restul Europei se întâlneşte cu o frecvenţă medie. În ţara noastră frecvenţa este de 6 cazuri la de nou-născuţi.

Sună la Arcadia

Clasificare Şoldul luxat: capul femural este ieşit complet din acetabul supero-lateral; în perioada neonatală reducerea se obţine prin manevra Ortolani. Şoldul luxabil: capul femural este în acetabul dar poate fi exteriorizat; în timp poate evolua fără tratament către un şold normal sau către o luxaţie ireductibilă în lipsa unui tratament adecvat.

Mai există o variantă, şoldul subluxabil, dar care este dificil de diagnosticat clinic, neavând criterii obiective. Foarte rar poate apărea luxaţia încă de la naştere, care se constituie în perioada embrionară de organogeneză, luxaţie care poartă numele de luxaţie teratologică. Rata de apariţie este mai mare la sexul feminin decât la sexul masculin rata este de — cu menţiunea că la baieţi se manifestă o formă mai gravă a malformaţiei.

Șoldul stâng este cel mai des interesat decât cel drept fătul are tendinţa în general de a se plasa cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari spatele spre partea stângă a mamei, iar în aceasta situaţie coapsa dintre sacrum este forţată să se poziţioneze în flexie şi adducţie, ceea ce duce la o creştere a riscului de excentrare.

Displazia de șold la copil

Apare mai frecvent la primul nou-născut şi la copiii născuţi în prezentaţie pelvină. Etiopatologie Displazia de șold reprezintă o multitudine de modificări anatomice articulare, apărute în urma unei dezvoltări defectuoase sau opriri în dezvoltare a şoldului. Apariţia acestor modificări poate avea loc în viata embrionară şi pot continua până la vârsta copilăriei.

În timp s-au elaborat mai multe teorii cu privire la etiopatogenia acestei malformaţii: 1   Teoria traumatică — este cea mai veche teorie patogenică elaborată de către Hipocrate; aceasta incriminează traumatismul intrauterin, traumatismul obstretical şi naşterea pelvină; nu poate explica hipoplazia cotilului şi a capului femural care există încă din viaţa intrauterină.

Este ce mai acceptată teorie actualmente.

Dar ce este mai exact displazia de șold? Este o dezvoltare anormală a articulației coxo-femurale. Cavitatea osului în care se fixează capătul rotunjit al femurului nu este îndeajuns de adâncă. Astfel, femurul alunecă parțial sau total în afară.

Dacă dislocarea şoldului persistă, părţile moi şi structurile osoase suferă modificări mai grave, iar luxaţia devine mai greu de redus, iar şansele ca tratamentul aplicat sa aibă un rezulatat pozitiv scad semnificativ. La naştere, în cele mai multe dintre cazuri sunt prezente doar anumite modificări morfologice, iar luxaţia propriu-zisă se poate produce cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari lunile care urmează, fără un tratament aplicat corect.

Semne clinice Semnele clinice ale acestei malformaţii sunt diferenţiate în funcţie de vârsta la care copilul este examinat înaintea începerii mersului şi după ce copilul începe să meargă.

Majoritatea copiilor se nasc doar cu o predispoziţie, un dureri articulare inflamația degetelor mari displazic, care la manevre asupra acestuia poate deveni uşor dislocabil, cu producerea unui zgomot caracteristic nu clacmentdar care nu întotdeauna semnifică o luxaţie de şold.

Prin menţinerea unei poziţii corespunzătoare a coapselor, în abducţie şi rotaţie externă, în primele săptămâni de viaţă, va duce la o dezvoltare normală, cu adâncirea corespunzătoare a acetabulului şi întărirea elementelor capsulo-ligamentare ale articulaţiei coxo-femurale. Examinarea clinică are o deosebită importanţă în perioada neonatală, deoarece examenul radiologic nu oferă date concrete pentru diagnostic examinarea ecografică este cea mai utilă la această vârstă. Nou-născuții ar trebui examinaţi de rutină pentru verificarea integrităţii şoldurilor prin manevra Ortolani şi testul Barlow.

Existenţa a doi factori de risc din totalul acestora, creşte de patru ori riscul apariţiei unei displazii de şold. Semnele clinice ale sugarului cu luxaţie Sunt numeroase dar se pot împărţi în două categorii: semne de scurtare a membrului inferior şi semne de hiperlaxitate capsulo-ligamentară. Investigații Radiografia În primele 3 luni examenul radiografic reprezintă un pericol pentru sugari prin posibilitatea afectării celulelor care au o rată mare de multiplicare.

De asemenea, radiografia la această vârstă, nu oferă informaţii suficiente pentru diagnosticul de displazie de dezvoltare a şoldului, deoarece bazinul acestuia este în mare parte cartilaginos, capul femural este la fel, iar raportul dintre cotil şi capul femural fiind dificil de interpretat.

Informaţiile edificatoare, se obţin după apariţia nucleului cefalic de osificare a capului femural, după vârsta de  6 luni, odată cu maturarea bazinului cartilaginos şi a proceselor de maturare a elementelor şoldului. O radiografie efectuată după această vârstă, pune de cele mai multe ori diagnosticul. Aceasta poate stabili şi stadiul de gravitate al afecţiunii, dar tratamentul osteocondropatiei șoldului acelaşi timp poate furniza informaţii asupra aprecierii evolutive a bolii, sub tratament.

Ecografia Metodă modernă, precisă, neinvazivă de investigare a şoldului, care nu cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari riscul iradierii pe organele foarte sensibile ale nou-născutului. Aceasta vizualizează în special părțile cartilaginoase din acetabul, cap şi gâtul femural prezente la sugari. Examenul ecografic efectuat în primele luni, pune diagnosticul de DDS şi permite aplicarea tratamentului precoce, care de cele mai multe ori duce la prevenirea luxaţiei şi vindecarea afecţiunii.

Odată cu dezvoltarea copilului, cu maturarea ligamentelor cartilaginoase şi a proceselor de osificare a şoldului, după vârsta de 6 luni, importanţa diagnosticului ecografic cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari în favoarea celui radiologic.

Artrografia Se defineşte prin introducerea unei substanţe de contrast în capsula articulară.

Consecintele netratarii displaziei de sold Ce este ecografia de sold la nou-nascuti? Ecografia de sold este un examen cu ultrasunete. Este o investigatie nedureroasa, nu iradiaza si nu este invaziva, tocmai de aceea se poate repeta ori de cate ori este necesar, fara a afecta sanatatea micutului. Ecografia de sold este ideal a fi facuta tuturor nou-nascutilor, chiar din primele zile de la nastere.

Este indicată în cazul unei luxaţii ireductibile, deoarece poate pune în evidenţă cauza ireductibilităţii limbus răsturnat, ligament rotund hipertrofic, istm inextensibilastfel că are valoare şi ca etapă a investigaţiilor preoperatorii, punând indicaţia de reducere sângerândă.

Pun în evidenţă cu o mai mare acurateţe părţile moi şi urmăresc evoluţia sub tratament, prin urmărirea localizării capului femural înlocuiesc artrografia — minim invaziv. Tratament preventiv In această categorie se încadrează profilaxia bolii prin evitarea căsătoriei tinerilor care au antededente familiale de displazie de şold.

911 balsamuri pentru îmbinări leziuni articulare în boala Crohn

În timpul sarcinii, gravida nu trebuie să fie supusă eforturilor, trebuie sa evite traumatismele. În timpul naşterii trebuie evitate manevrele care necesită tracţiune pe membrele inferioare şi se evită suspendarea copilului cu capul în jos.

Se va acorda o atenţie sporită asupra prezentaţiilor pelvine, deoarece există posibilitatea de apariţie a unei luxaţii, riscul fiind de 4 ori mai mare decât în cazul naşterii normale. În primul rând, tratamentul acestei afecţiuni impune o centrare corectă a capului femural în cavitatea acetabulară şi prevenirea deplasării acestuia în timp. După instituirea tratamentului, copilul trebuie supravegheat pe parcursul dezvoltării sale, pentru că există posibilitatea ca ea să se vicieze, situaţie care impune reluarea tratamentului într-o formă adecvată.

În primele luni de viaţă, tratamentul şoldului displazic se realizează prin metode ortopedice de centrare a capului femural în cavitatea acetabulară, astfel încât irigaţia sanguină de la nivelul epifizei proximale a femurului să nu fie afectată şi să se asigure condiţiile optime pentru dezvoltarea sprâncenei cotiloidiene. Această poziţie este asigurată de către aparatele de abducţie precum hamurile Pavlik, atela von Rosen, perna trapezoidală Frejka, cel mai frecvent folosite sunt hamurile Pavlik.

cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari dureri articulare în tratamentul încheieturilor

Aceste aparate trebuie să permită de asemenea mişcări ale şoldului care dezvoltă elemente articulare. Copiii care vor purta aceste aparate vor fi controlaţi săptămânal, clinic sau ecografic, radiografia fiind interzisă atât de frecvent. O dată pe lună cel mai des se efectuează o radiografie de bazin pentru urmărirea stabilităţii şoldului în poziţia de reducere.

Cauzele displaziei de șold

Aceste mijloace de abducţie pot fi folosite şi la copiii diagnosticaţi puţin mai târziu, până la vârsta de luni, dacă în urma controalelor efectuate după săptămâni de purtat aparatul permanent, cu întreruperi doar la schimbat scutecele şi efectuarea igienei, şoldul este stabil la manevrele cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari abducţie-adducţie uşoare şi se menţine redus.

Totuşi flexia acestor copii va fi mai accentuată la început, reducând gradul de flexie a coapselor, astfel că în timp menţinerea în flexie accentuată favorizează dislocarea posterioară a capului femural, situaţie în care este necesară o radiografie de bazin sau un TC al bazinului, fiindcă este greu de apreciat pe o radiografie standard. Durata menţinerii acestor aparate diferă în funcţie de vârsta la care copilul a fost diagnosticat şi de când s-a inceput tratamentul, astfel că în cazul în care tratamentul a fost cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari în primele luni, durata acestuia va fi între săptămâni, în cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari ce dacă tratamentul a fost început după 3 luni, durata acestuia va fi mai lungă, până la luni.

Se urmăreşte după săptămâni de imobilizare în aceste aparate reducerea satisfăcătoare şi stabilitatea şoldului, în caz contrar se recomandă întreruperea acestei metode de tratament şi aplicarea tratamentului ortopedic în etape.

tratamentul artritei acute a șoldului inflamația ganglionilor limfatici și dureri articulare

Tratamentul ortopedic în etape Se aplică cazurilor care nu au un răspuns favorabil în urma tratamentului cu aparatele de abducţie, menţionate mai sus, cât şi luxaţiilor depistate după vârsta de 6 luni, şi constă în: tracţiune pe benzi adezive, cu abducţie progresivă şi uşoară rotaţie internă, pentru săptămâni; tenotomie de adductori; reducere ortopedică, sub anestezie generală, urmată apoi de imobilizarea în aparat ghipsat.

Această metodă are drept scop obţinerea unei reduceri blânde, pentru a evita necroza avasculară a capului femural. Există mai multe tehnici de extensie poziţiile reprezentate de flexia coapsei, care evită obstacolul în calea reducerii, ilio-psoasultehnica Russel şi cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari Buck realizează o tracţiune la 45º a coapsei, cu un suport pilotă sub coapsă, pentru cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari tendonului achilian dar şi pentru relaxarea coapsei, tehnica Bryant realizează o tracţiune a ambelor coapse flectate la 90º  în ax.

Cel puţin 3 săptămâni de extensie sunt necesare, cu control radiografic al coborârii capului femural în acetabul, pentru realizarea tenotomiei directe sau subcutană a adductorilor sub anestezie generală, urmată cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari o reducere ortopedică şi imobilizarea bazinului într-un aparat chipsat, cu coapsele în flexie de cel puţin 90º şi abducţie care să permită centrarea capului femural în acetabul.

Nu se forţează abducţia maximă, existînd riscul de necroză avasculară prin ocluzia arterei circumflexe femurale mediale. Imposibilitatea reducerii corespunzătoare în condiţiile de mai sus la copiii sub un an, dar şi la majoritatea prezentaţi peste vârsta de un an, în cazurile cu şold instabil sau cu luxaţii teratologice, aceaste situaţii impun efectuarea unui tratament chirugical, însemnând reducerea sângerândă a luxaţiei.

Cei mai mulţi ortopezi înlocuiesc această operaţie cu o operaţie de osteotomie de scurtare a femurului, concomitentă cu cea de reducere. Această operaţie se efectuează imediat sub marele trohanter subtrohanteriană.

Displazia de sold se trateaza!

Bazinul se imobilizează într-un aparat ghipsat în poziţia de reducere, timp de 3 luni, indiferent de tehnica aplicată, după care urmează recuperarea funcţională a şoldului şi a musculaturii membrelor inferioare. Mersul se poate începe după această perioadă, dacă pe o radiografie de bazin, leziunile apar vindecate. În situaţia cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari prezentaţi tardiv, după vârsta de 18 luni sau mai târziu, cavitatea acetabulară nu cum să tratăm displazia articulațiilor șoldului la sugari este suficient dezvoltată pentru a obţine un rezultat pozitiv după o reducere simplă chirurgicală.

Aceste situaţii impun un procedeu de acetabuloplastie sau osteotomie de bazin tip Salter. Tratamentul luxaţiilor prezentate tardiv, prin aceste tehnici, pot avea rezultate pozitive până la vârsta de 5 ani, după această vârstă rezultatele fiind cel mai frecvent nesatisfăcătoare.

Complicațiile tratamenului Complicaţiile tratamentului sunt numeroase, acestea constau în: osteocondrita — principala complicaţie cauzată de necroza ischemică a capului femural, poate apărea după aplicarea tehnicilor de reducere clasice, fie ca urmare directă a traumatismului, a comprimării prelungite a capului femural pe fundul cotilului.

Leziunile de osteocondrită pot apărea la începutul imobilizării sau la final.