Oasele si articulatiile – schela corpului nostru

Boli degenerative ale oaselor și articulațiilor, Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor

Publicat pe 20 decembrie de Veritas 1.

Despre Veritas

Osteomielita O infecţie osoasă cauzată, de obicei, de bacterii, în special stafilococul auriu. Există 2 forme de osteomielita, acută şi cronică. La copii, se întâlneşte doar forma acută.

Sunt afectate în special oasele lungi. Infecţia ce cauzează apariţia bolii provine, de regulă, din alte regiune a corpului şi se răspândeşte la oase prin circulaţia sanguină sau de la un ţesut învecinat. Ea poate începe şi de la nivelul osului în cazul în care exista o predispoziţie, precum un traumatism recent. În interiorul osului infectat se produce puroi, ce poate provoca formarea unui abces.

Abcesul diminua aportul sanguin la nivelul osului. Osteomielita cronică apare atunci când ţesutul osos este distrus sare de mare pentru tratamentul artrozei urma aportului sanguin scăzut.

Cosmetice si ingrijire personala Oasele si articulatiile — schela corpului nostru Oasele, articulatiile, tendoanele si muschii: acestea ne mentin pozitia, ne permit se ne deplasam si sa realizam diverse miscari. Formele de uzura ale oaselor sunt diverse, de cele mai multe ori dureroase, avand consecinte atat in viata profesionala cat si in timpul liber. Structura si functie Scheletul uman este format din peste de oase, majoritatea legate prin articulatii. Suprafetele articulare sunt invelite in cartilagii si lichid articular — care permit realizarea miscarilor.

Infecţia cronică poate persista ani de zile. Diagnosticul se face prin examen radiologi, unde se observa osteoliza proces de resorbţie minerală şi organică a osului. Este caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Oasele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată — asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă.

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin aprox.

Generalitati

Alţi factori de risc: vârsta peste 65 de ani; tratament cronic cu corticosteroizi; aport inadecvat de calciu alimentar; activitate fizică insuficientă; greutate corporală prea mică. Masa osoasă densitatea osoasă reprezintă cantitatea de os prezenta în structura scheletica. Cu cât densitatea e mai mare cu atât osul e mai puternic. Densitatea osoasă e influenţată puternic de factori genetici care uneori sunt influenţaţi de factorii de mediu şi de medicamente.

De exemplu bărbaţii au o densitate osoasă mai mare decât a femeilor.

SECŢIUNEA I – AFECŢIUNI ALE OASELOR ŞI ARTICULAŢIILOR | veritasvalentin

În mod normal densitatea osoasă acumulată în timpul copilăriei atinge un maxim în jurul vârstei de 25 de ani. Aceasta densitate este menţinută timp de aproximativ 10 ani.

  • Ce vindecă articulațiile piciorului
  • Umflarea gleznei cu diabet
  • Sus - Osteoporoza - aceasta conditie este caracterizata de scaderea masei osoase oasele nu mai primesc cantitati optime de calciu si minerale si structura osoasa se deterioreaza.
  • Chondroitin 250

După vârsta de 35 de ani atât bărbaţii cât şi femeile pierd în mod normal 0. Estrogenul este foarte important în menţinerea densităţii osoase la femei. Când nivelele de estrogen scad după menopauza e accelerată scăderea densităţii osoase.

Durerea Articulatiilor - Tipuri, Cauze si Remedii

Accelerarea scăderii densităţii osoase după menopauza este o cauză majoră a osteoporozei la femei. Trei factori sunt esenţiali în păstrarea sănătăţii osului de-a lungul vieţii: exerciţii regulate; aport boli degenerative ale oaselor și articulațiilor de vitamina D care e esenţială în absorbţia calciului.

Osteonecroza Necrozarea ţesutului osos datorate unei boli degenerative ale oaselor și articulațiilor a circulaţiei sangvine. Afecţiunea duce la distrugerea celulelor osoase şi la prăbuşirea traveelor osoase. Şi cum raul nu vine niciodată singur, boli degenerative ale oaselor și articulațiilor medicală arată că, de cele mai multe ori, aceste anomalii sunt combinate între ele.

Scolioza Cea mai comună diformitate a coloanei vertebrale. Alte diformităţi ale coloanei vertebrale sunt cifoza şi lordoza, dar aceste diformităţi sunt mult mai puţin frecvente. Aceasta curbura persista de obicei când pacientul se apleacă spre înainte să-şi atingă picioarele cu mâna.

O uşoară înclinare laterală a coloanei vertebrale nu este neapărat o scolioza.

Probleme comune

Astfel deviaţiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi în limite normale. Scolioza apare de obicei în copilărie sau în adolescenţă şi este asociată cu factori congenitali. Cifoza Deviaţie a coloanei vertebrale în plan sagital în planul vertical de simetrieprin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.

pastile de durere pentru artroza articulației cotului

Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, în faţă, provocând cocoaşa, compensata fiind, printr-o hiperlordoza cervicală şi lombară pentru echilibrarea coloanei. Cifoscolioza este o deviaţie dublă a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioară şi curbura laterală.

Poziţia incorectă a copilului pe scaun încă din primii ani de viaţă, la masă, acasă şi apoi la grădiniţă, la şcoală, la birou sau în bancă, purtarea incorectă a ghiozdanului pot genera în timp o parte dintre aceste deformări nedorite. Creşterea bruscă în înălţime, evitarea practicării regulate a sportului care întăreşte musculatura spatelui sau neglijarea kinetoterapiei în cazul în care boala s-a instalat, contribuie la accentuarea deformării coloanei.

Lordoza Curbura fiziologică a coloanei vertebrale scobindu-se spre fată. Aceste două lordoze sunt compensate de o curbură normală inversă cifoza a rachisului dorsal.

boli degenerative ale oaselor și articulațiilor remediu homeopatic pentru boala articulară

Spondiloza Cunoscută şi sub numele de artroza vertebrală, spondiloza este o formă de reumatism foarte des întâlnită. Este formă de reumatism degenerativ produsă de uzură discurilor intervertebrale, însoţită de reacţii de reparare osteofite, ciocuri de papagal la nivelul corpilor vertebrali. Alterările biochimice ale cartilajelor articulare şi discurilor intervertebrale nu se datoresc exclusiv îmbătrânirii ţesuturilor.

În marea majoritate a cazurilor apar în urma tulburării în mecanica articulara declanşată de obezitate, scăderi ale tonusului muşchilor scheletali sau poziţii vicioase în timpul muncii.

Semnele de spondiloza cervicală sunt durerile în regiunea cervicală sau occipitala, înţepenirea cefei, astenia, ameţelile.

Cele mai frecvente boli ale oaselor și articulațiilor care se dezvoltă după 40 de ani

Poate fi considerată boala profesională, fiind frecvent întâlnită la persoanele care lucrează vreme îndelungată stând pe scaun. Spondiloza toracala se manifestă îndeosebi prin nevralgie intercostală. Spondiloza lombară este cunoscută sub numele de lumbago. La aceasta, durerea acută este resimţită la nivelul şalelor, ca urmare a unor eforturi fizice deosebite, a expunerii la frig, umezeala sau curenţi de aer.

Discopatia Termen cu un caracter general folosit pentru a defini afecţiunile discurilor intervertebrale, indiferent de etiologie acestor afecţiuni. Evoluţia discopatiei se face în mai multe etape. La început, apare durerea lombară dureri de tendon la șold iritării nervului sinovertebral de către plăcile fisurate ale inelului fibros.

Fiecare reprezinta o entitate separata, dar oricare dintre ele este practic, inutila fara sustinerea celorlalte. Oasele sunt ca o armura pentru organele vitale, inmagazineaza substante esentiale, precum calciul si magneziul, reprezinta instrumente necesare miscarii si sunt ca o fabrica pentru producerea sangelui si a altor elemente. In plus, ele sunt organe vii, avand capacitatea de a se regenera  mereu pentru a crea noi oase sau pentru a le inlocui pe cele vechi sau afectate. Sanatatea oaselor Osteoporoza este principala afectiune care ameninta sanatatea oaselor. Ea presupune scaderea densitatii osoase, stare degenerativa care provoaca subtierea si slabirea oaselor pana in punctul in care acestea se pot rupe foarte usor.

Concomitent cu durerea în stadiile următoare apare criză de lumbago. Durerea din regiunea lombară mai poate iradia spre fesa sau poate coborî spre genunchi sau până la picior. Aceste discuri sunt rotunde şi aplatizate, cu o capsulă externă mai dură boli degenerative ale oaselor și articulațiilor înconjoară nucleul format dintr-un material gelatinos. Dacă aceste discuri sunt îndemne, atunci au rol de amortizare a şocurilor şi de a menţine coloana vertebrală flexibilă.

Presiunile zilnice care acţionează asupra vertebrelor determina capsula exterioară să hernieze în exterior. Când aceste discuri se deteriorează în urma accidentelor sau a îmbătrânirii, vor ieşi în exterior sau se vor rupe, proces numit hernie de disc. Aceasta se numeşte de asemenea deplasare vertebrală sau ruptura de disc. Herniile de disc pot apărea în orice parte a coloanei vertebrale. Însă majoritatea apar la nivelul inferior al coloanei lombar.

Unele apar la nivelul gâtului cervical şi mai rar toracic.

boli degenerative ale oaselor și articulațiilor articulațiile sub fesă rănite

Hernierea unui disc se datorează de obicei degenerării inelului fibros. Odată cu înaintarea în vârstă, discurile încep să piardă din lichidul care le ajuta să-şi menţină hidratarea şi totodată poziţia normală. Volumul nucleului pulpos începe să scadă cu timpul,presiunile nu mai sunt reapartizate uniform pe suprafaţa sa.

Hernia mai poate apărea şi în caz de traumatisme la nivelul coloanei accidente sportive, rutiere sau de muncă, căderi de la înălţime, expuneri prelungite la vibraţii, mişcări bruşte, eforturi intense şi susţinute fără antrenament prealabil care determină fisurarea inelului fibros şi împingerea nucleului pulpos în afară prin aceste fisuri.

Dacă discul herniat apasa asupra unui nerv,vor apărea dureri,amorţeli şi Amorţeala pe un picior,care începe de la nivelul şezutului şi se extinde spre şold, glezna sau picior.

Hernia de disc este o formă a dicopatiei lombare. Lumbago Contractura puternică şi dureroasă a muşchilor paravertebrali lombari care imobilizează bolnavul, punându-l în imposibilitatea efectuării mişcărilor de aplecare a trunchiului.

Boli ale oaselor si tratamentul acestora

Bolnavul nu se poate apleca boli degenerative ale oaselor și articulațiilor ridice un obiect de jos, nu poate să-şi încheie pantofii şi nu-şi poate îndrepta trunchiul. Lombosciatica Sciatica constă în durere, furnicătură sau parestezii amorţeli produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul lung şi foarte voluminos numit sciatic care controlează muşchii şoldului, piciorului, gambei, brațul articulației doare piciorului precum şi pielea piciorului, care traversează toată lungimea piciorului, se inflamează şi cauzează boala sciatică.

Sindrom care se manifestă prin dureri simultane în regiunea lombară, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei şi gambei, extinzându-se uneori în direcţia halucelui degetul boli degenerative ale oaselor și articulațiilor sau degetului 5 degetul boli degenerative ale oaselor și articulațiilor.

În cazul discopatiei şi herniei de disc, lombosciatica este consecinţa iritării mecanice a rădăcinilor nervului sciatic de către inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care îngustează zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul găurilor de conjugare.

Debutul durerii este acut cu boli degenerative ale oaselor și articulațiilor intensă lombara la efort sau la câteva ore de la acesta. Durerea iradiază în membrul inferior pe traiectul nervului sciaticşi este însoţită de parestezii şi tulburări de mers.

boli degenerative ale oaselor și articulațiilor umflarea articulației și a picioarelor

Artrita Se defineşte ca fiind o inflamaţie a unei articulaţii. Este o eroziune, o deteriorare treptată a cartilajului care acoperă osul unei articulaţii ce începe să se uzeze. Sunt multe tipuri: a. Artrita reumatoidă este o boală relativ frecventa ce afectează articulaţiile. În această afecţiune se inflamează membrana sinovială ce delimitează articulaţiile în articulaţii există nişte formaţiuni de ţesut moale cu rol în stabilitatea şi mobilitatea articulara.